Dacă noi ne bucurăm de viteza de 1 Gbps pentru Internetul autohton şi am tot auzit ştiri despre 6G în anii 2030 cu 1000 Gbps, ei bine acum ajungem în stratosfera vitezelor. O echipă de cercetători de la University College London au stabilit noul record mondial la viteza Internet: 178.000 Gbps.
Proiectul a fost realizat printr-o colaborare între Xtera şi KDDI Research şi a fost sub tutela doctorului Lidia Galdino. Vorbim aici despre o viteză de 178 Tbps, care v-ar permite să descărcaţi toate producţiile de pe Netflix în mai puţin de o secundă. 178 Tbps înseamnă 22.25 TB/s, adică 222 discuri Blu-Ray 4K. Ca idee cablul Google Faster între Japonia şi SUA transferă date la 60 Tbps şi a costat 300 de milioane de dolari.
Viteza aceasta este dublă faţă de orice este disponibil pe Terra în acest moment, chiar şi la nivel industrial şi militar. Echipa de cercetători a fost capabilă să atingă viteza prin transmiterea datelor cu lungimi de bandă mult mai largi decât cele clasice, folosite la fibră optică. Fibra optică este în general o fâşie subţire cât un fir de păr, fabricată din sticlă. Ea se grupează în mănunchiuri şi permite transmiterea de semnale luminoase în care sunt codate date. Lumina călătoreşte prin fibră optică prin fotonii care se tot lovesc de pereţii săi. Totul se întâmplă la anumite frecvenţe.
Sistemele actuale folosesc un spectru limitat în frecvenţa de 4.5 THz. Există sisteme de 9 THz la care se lucrează acum, iar oamenii de ştiinţă au dezvoltat sisteme de 16.8 THz. Sunt combinate sisteme şi tehnologii de amplificare, folosite pentru a amplifica semnalul prin lăţimea mai mare de bandă. Lucrurile se complică şi intrăm în „constelaţii Geometric Shaping”, dar şi în „manipularea proprietăţilor fiecărei lungimi de undă”. Un mare plus al tehnologiei este că poate fi implementată fără costuri prea mari, prin upgrade-ul infrastructurii existente.
Practic se ataşează amplificatoare pe fibră optică actuală la intervale de 40-100 de kilometri. Costă în jur de 20.000 de euro un amplificator de gen. Se pare că viteza de mai sus e aproape de maximul posibil conform limitelor teoretice calculate de matematicianul Claude Shannon în 1949.
