Următorul nivel în precizia de input pare a fi pielea electronică, oricât de ciudat ar suna acest concept. Epiderma respectivă lasă purtătorul să manipuleze obiecte fără le atingă, fie că e vorba despre tastaturi, ajustarea unui reglaj de volum sau luminozitate, doar prin mişcarea de încheietură.
Pentru a simplifica acest concept, gândiţi-vă la următorul lucru: un headset VR are nevoie de camere, pentru a detecta un obiect şi mişcarea sa. Odată cu acest „e-skin” se poate crea o nouă modalitate de interacţiune. Practic avem de-a face cu un strat subţire de material, cu senzori la interior, care au rol de magnet. Nu trebuie să fie detectată de vreo cameră sau urmărită cu treun tracker şi nici nu consuma multă energie.
Este un material maleabil şi moale, care ar putea revoluţiona industria protezelor şi robotica. Cineva care poartă pielea electronică pe mână va putea interacţiona magnetic cu obiectele şi aparatele. În funcţie de unghiul mâinii veţi putea genera diferite niveluri de voltaj. Imaginaţi-vă că această piele va fi perfect emulată peste cea umană şi reprezentată în mediul digital sau în realitate augmentată.
Vă veţi putea crea un avatar care arată fix ca voi şi se mişcă fix ca voi şi totul datorită unei interacţiuni magnetice. Mănuşi şi senzori pentru mâini au mai fost create în zona VR, dar ideea de e-skin are avantajul flexibilităţii şi al subţirimii. Nici nu restrânge mişcările în vreun fel. Necesită prezenţa unui magnet permanent… şi cam atât. Mai ţineţi minte mănuşile care controlează o interfaţă în filmul „Minority Report” din 2002? Ceva de gen vom putea face şi noi în maxim un an.
