Trenuleţele din beton bazate pe gravitaţie ar putea rezolva problema stocării energiei electrice

0
1470

Sunt sigur că aţi remarcat că vara tot apar probleme cu penele de curent, pentru că toată lumea consumă mai multă energie prin intermediul aparatelor de aer condiţionat. Sistemul de alimentare e deseori supus la o utilizare inconstantă, fie prin suprasolicitare, fie prin subsolicitare. Ca atare, ne întrebăm ce ne facem cu rezervele de energie. Un răspuns pare să vină de la o companie din California, care a pariat pe energia cinetică.

Publicitate
⚡ -3% din preț pe QuickMobile dacă folosești cuponul: QUICK202

Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, aflaţi că o modalitate standard pentru stocarea de energie în ziua de azi este prin pomparea apei în rezervoarele barajelor hidroelectrice. Mişcarea unor cantităţi enorme de apă generează energie stocată astfel în masa apei. Californienii mai sus menţionaţi vor să folosească o serie de blocuri mari de beton împinse pe un sistem de şine, care vor stoca astfel energia şi o vor oferi atunci când sistemul e prea solicitat.

Proiectul se numeşte ARES (Advanced Rail Energy Storage) şi implică un mic tren care merge pe şine şi stochează energia electrică sub formă de energie potenţială adunată în masele de beton. Practic trenul este alimentat la orele mai libere ale sistemului energetic şi vagoanele sunt împinse în vârful unui deal. La orele de vârf, vagoanele coboară de pe deal şi transformă energia potenţială în energie cinetică şi apoi electrică prin frânare regenerativă.

Compania din spatele proiectului promite o eficienţă de 80% la nivel de input/ouput. Fiecare vagon poate oferi energie constant până la 8 ore. Sistemul de test a fost montat în California şi are o lungime de 268 de metri. Autorităţile locale s-au implicat la rândul lor în proiect şi sunt şanse ca în câţiva ani reţeaua electrică a Nevadei să fie ţinută sub control de trenuri automate de 300 de tone.

Atunci când un tren de 300 de tone coboară panta poate oferi 50 MW de energie pentru a stabiliza reţeaua. Reţeaua din Nevada se va întinde pe 9.2 kilometri în deşert şi costurile sunt mult mai mici aici faţă de cele ale unui baraj sau ale altor sisteme. Putem considera acestea un soi de „baterii fizice”.